Poezie

November 17, 2010 at 4:43 PM | Posted in Uncategorized | Leave a comment

Am avut parte luna asta de muzica buna (exceptand doar o seara :-p) si oameni curcubeu. Zilele pline de soare, noptile pline de stele iar timpul s-a topit in zambete calde si poezie… Dar acestea au fost momente scurte imprastiate la intamplare peste rutina zilelor negre.

Poem written by a very special soul 🙂

Episod dintr-o secvenţă de  A.I.
Pantofii gândului nu se lăsaseră-ncălţaţi,
Aşa că pornii desculţ pe mări ce nu scufundă sau ineacă
Şi pe meleaguri fără portret pe vreo hartă.
Şi tot orbecăind, eu nu ştiam că zbor,
Iar pe masură ce-alergam…
mai cu sete, mai cu spor,
Eu tot mai mult mă odihneam,
continuând, treptat,
să uit al foamei gust sărat.
Imi amintesc c-am poposit pe-o şura de spini
ce nu inţeapă,
Deşi legenda locurilor spune clar că tot acolo,
cineva, odata,
S-ar fi taiat cu aripile unui fluture de apă
Pentru a se trata… de viaţă:
…lăsând din el să curga in neştire
orice dorinţă, orice amintire.
Şi în sfarsit, desi n-o aşteptam…,
În cale-mi apăru, cerându-şi mii de scuze c-a intarziat,
Un chip cu ten de porţelan
Şi trăsături pe care orice pictor, cât de bun,
Să le traseze, cred, s-ar strădui în van.
(Deci n-am nici eu cuvinte sa-l descriu).
<<Să fie mama?>> ma-ntrebam,
…naiv precum un prunc nascut a II-a oară.
<<Aici, de fapt, incepe oare viaţa? …Am fost un fel de fetus până ieri?
Eu doar să fi visat că am idee ce înseamnă lumea
şi-abia acum să iau, deci, naştere:
trezindu-mă văzând pe cea la care am visat?>>
Mi-a apăsat un deget peste buze, …comunicându-mi mut mesaj,
Parca tipându-mi fără nervi să tac gândind.
(Nu cred ca n-am clipit:
Timid eram cât si uimit!
Sa fi avut pleopele neopace?)
Cum să vă spun?
Era asa cum imi doream:
Vorbea când trebuia, ce trebuia, cum trebuia, cât trebuia
Şi mă placea asa cum sunt şi vreau sa fiu,
Nu importa trecutul, viitorul sau prezentul.
Avea opinii, gusturi, tabieturi aşijderea cu mine.
Nu mi-a cerut decât să uit a-mi aminti şi a-mi dori
Pentru a fi a mea cel mai devreme până-n veci.
Dar eu i-am spus că vreau sa simt, sa fiu minţit, să sufăr,
Sa nu ştiu să inot, să simt urzica urzicând:
Pe scurt: ” Vreau sa traiesc cum se traieste,
iar visul – vis vreau să rămână-atunci când mă trezesc.

Advertisements

Leave a Comment »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.
Entries and comments feeds.

%d bloggers like this: