Leapsa de la Cristina :-)

March 29, 2010 at 11:16 AM | Posted in Uncategorized | Leave a comment

Sunt: Eu 🙂

As vrea: sa fiu tot ceea ce pot fi, tot timpul

Pastrez: iubirea in toate formele si  “esenta” a ceea ce sunt

Mi-as fi dorit: ca lectiile de viata sa nu fie asa dure

Nu imi plac: limitarile, aglomeratia, ideile fixe, exagerarile si cam toate manifestarile din lipsa de iubire, compasiune si respect…

Ma tem: de din ce in ce mai putine lucruri 🙂

Aud: ploaia si clopoteii de vant

Imi pare rau: ca alegem sa continuam sa ne jucam de-a viata folosind masti, ne cautam in exterior, desi ceea ce suntem in interior nu se vede, dar se manifesta in tot ceea ce facem.

Imi plac: oamenii frumosi, de orice varsta, si manifestarile lor (a caror frumusete se vede mai ales atunci cand nu ii privesc cu ochii), cerul senin intr-o zi de vara sau in noptile pline de stele, rainbows, Luna, culorile, parfumurile, muzica ce creeaza in mine ecou si … multe, multe altele…

Nu sunt: decat o picatura din ocean, dar fiecare picatura este parte integranta ce il defineste

Dansez: cu foarte mare placere

Cant: mai ales cand sunt singura in masina

Niciodata: Adverb.1) Nici într-un timp; nicicând. În nici un moment; 2) În nici o împrejurare;cu nici un (alt) prilej; în nici un caz. English translation : Never: /ˈnevə(r)/ Adverb. 1) at no time in the past or in future…and so on 😀

Plang: cand imi vine sa plang si zambesc cand imi plange sufletul

Nu sunt intodeauna: asa cum isi doresc cei din jurul meu sa fiu

Nu imi place de mine: Mai bine zis nu imi placea de mine.

Sunt confuza: da? …da.uneori. cand sunt trezita brusc din somn, cand cineva face sau spune lucruri contradictorii sau fara sens…cine n-ar fi ?  🙂

Ar trebui: sa duci leapsa mai departe. E un bun exercitiu de introspectie  🙂

Si tot de la Cristina ceva ce mi-a placut mult:

Palm Sunday- Duminica Floriilor

March 28, 2010 at 10:00 AM | Posted in Uncategorized | 2 Comments

La multi ani !  Duminica Floriilor sa fie asa cum iti doresti si sa te bucuri de perceptia parfumului, culorilor, catiferarea florilor, iar sufletul tau sa infloreasca!

Aceasta zi a devenit in timp speciala pentru mine, mai ales ca semnificatia numelui meu este Floare Infloritoare Raza de Soare 🙂

NOW is the real time

March 26, 2010 at 9:21 AM | Posted in Uncategorized | 1 Comment

M-am hotarat! 🙂  E mult spus m-am hotarat, pentru ca nu este meritul meu, deoarece am fost fortata de imprejurari. Vreau sa repet, ca sa nu uit si sa nu imi mai gasesc scuze sa “uit” si iti spun si tie sa imi amintesti daca totusi… uit.  🙂 Daca eu nu fac ceva, atunci cine sa ma astept sa o faca? Daca eu nu sunt asa cum vreau sa fie “lumea”, cum emit idei despre cum ar “trebui” sa fie? Daca nu fac ceea ce simt si imi doresc acum, atunci cand?  Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari.  Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.  Inceteaza sa te mai minti ca vei fi fericit/a cand… Pretuieste fiecare moment pe care il ai. Eu nu pot mereu, dar exersez cat de des pot de ceva timp si doar acest exercitiu este minunat 🙂 . Aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni. Nu astepta o experienta traumatizanta ca sa inveti sa traiesti ACUM. Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru a fi fericit/a. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie, iar viata e ceea ce se intampla in timp ce rezolvam probleme.

Institutul Francez Anxietate si Stress din Paris, recomanda urmarea a 20 de reguli de viata. Expertii considera ca si daca veti urma doar 10, cu siguranta vei invata sa traiesti cu o calitate interioara mai elevata:

(In toate aceste reguli, ca peste tot in viata, cred ca este de mentionat aplicarea riguroasa a bunului simt “common sense” , precum si a respectului si recunostintei)

1. Ia o pauza de 10 minute la cel mult 2 ore de munca.Extinde acest obicei si la restul vietii cotidiene si foloseste aceste pauze pentru a te gandi la tine si a-ti constientiza atitudinile.

2. Invata sa spui NU, fara a te simti vinovat, si fara a crede ca vei rani pe cineva. A dori sa multumesti pe toata lumea este un efort si o risipa enorma.

3. Planifica-ti activitatea zilnica, dar intotdeauna lasa-ti intervale importante (intre activitati) pentru orice neprevazut,constientizand ca nu totul depinde de tine.

4. Concentreaza-te pe rand, asupra fiecarei sarcini pe care vrei sa o rezolvi. Chiar daca beneficiezi de cea mai rapida minte pentru a trece de la o activitate la alta, tot va obosi pana la urma.

5. Paraseste odata pentru totdeauna gandul ca esti indispensabil la locul de munca, acasa, sau in grupul in care esti obisnuit sa traiesti. Chiar daca iti va displacea, realizeaza ca daca nu esti tu insuti cu adevarat, totul poate continua si fara tine.

6. Inceteaza sa te mai simti responsabil pentru placerile altora. Nu esti nici sursa dorintelor, nici eternul maestru de ceremonii.

7. Cere ajutor intotdeauna cand e necesar, cautand sa-ti dezvolti simtul ce-ti permite sa-l ceri persoanelor celor mai indicate!

8. Separa problemele reale de cele imaginare si elimina-le pe ultimile, caci sunt pierdere de timp si ocupa un spatiu mental pretios ce iti e necesar pentru probleme mai importante.

9. Cauta sa descoperi placutul din actiunile zilnice simple,cum ar fi dormitul, mancatul, plimbatul, fara a crede insa ca asta e tot ceea ce iti poate oferi viata.

10. Evita sa te invalui in nelinisti si tensiuni straine tie, sau sa te preocupi de ceea ce se refera la nelinisti sau tensiuni. Ia mai bine o mica pauza si apoi intoarce-te la dialog si la actiune.

11. Familia ta NU este totuna cu tine insuti, poate fi strans unita in jurul tau, poate insemna tot universul tau, dar nu se poate substitui tie insuti.

12. Intelege ca principiile si convingerile rigide pot constitui o mare piedica in calea miscarii, cautarii si evolutiei.

13. Este necesar sa ai intotdeauna pe cineva in care sa ai incredere si caruia sa-i poti vorbi deschis. Nu te ajuta cu nimic daca aceasta persoana se afla departe.

14. Invata sa-ti dai seama cand vine momentul propice pentru a te ridica de la masa la o cina, ori a parasi o reuniune.

Niciodata sa nu ignori importanta sentimentului de a parasi orice activitate la momentul oportun.

15. Sa nu vrei sa stii daca te-au vorbit de rau, si nici sa nu te deranjeze acest gunoi mental. Asculta-i mai bine pe cei ce te vorbesc de bine, dar si pe acestia cu o anumita rezerva, analizand ce spun si fara a-i crede in totalitate.

16. A concura cu fiinta ce iti este pereche, in situatii de distractie, de munca, ori de viata, este ideal pentru cei ce vor sa-si oboseasca relatia sau vor sa piarda ceea ce este mai important in ea.

17. Rigiditatea este buna pentru pietre, dar nu si pentru fiintele umane.

18. O ora de placere enorma inlocuieste linistit cel putin trei ore de somn pierdut. Placerea recompenseaza mai mult decat visatul. De aceea, nu pierde ocaziile de a te distra bine si frumos.

19. Nu abandona pe cei trei mari si nepretuiti prieteni: Intuitia, Candoarea si Credinta.

20. Concluzionand cele de mai sus intelege odata pentru totdeauna, in mod definitiv, ca TU ESTI CEEA CE TU FACI DIN TINE INSUTI.

Munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, danseaza ca atunci cand nu te vede nimeni,iubeste ca si cum n-ai fost ranit/a niciodata, canta ca si cum nu te-ar auzi nimeni, traieste ca si cum Raiul e pe Pamant, viseaza ca sa poti sa ai un obiectiv, simte cu toate simturile 🙂

Munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, danseaza ca atunci cand nu te vede nimeni,iubeste ca si cum n-ai fost ranit/a niciodata, canta ca si cum nu te-ar auzi nimeni, traieste ca si cum Raiul e pe Pamant, viseaza ca sa stii spre ce vrei sa te indrepti, simte cu toate simturile 🙂

Turn off the light

March 24, 2010 at 8:08 PM | Posted in Uncategorized | Leave a comment

Stinge lumina. Arata ca iti pasa 🙂

Stinge lumina si aprinde constiinta.

România stinge din nou lumina de Earth Hour

Pe 27 martie, de la20:3 0, timp de o ora, WWF România, alături de partenerii şi
susţinătorii organizaţiei, va da tonul stingerii luminilor din zeci de
oraşe, clădiri proeminente şi instituţii, invitând oamenii din toată ţara
să repete gestul, în casele lor. Astfel, România se alătură pentru a doua
oară campaniei globale Earth Hour(Ora Pământului), până acum cea mai mare
manifestare de mediu din toate timpurile.  WWF România lansează şi
pagina www.earth-hour. ro, platforma de comunicare a campaniei, pe care
oamenii se pot înscrie în calitate de susţinători.

În 2009, aproape un miliard de oameni din 4100 de oraşe de pe mapamond au stins lumina pentru a trimite liderilor lumii un mesaj puternic despre nevoia de acţiune împotriva schimbărilor climatice. Campania Earth Hour 2009 a devenit, astfel, cea mai mare acţiune de mediu din toate timpurile.

România a participat pentru prima oară, oficial, la campania globală. 15 orașe au devenit Orașe Oficiale Earth Hour și 2 milioane de români au stins luminile în casele lor, conform datelor furnizate de Dispeceratul Energetic Național.

Earth Hour 2010 – O nouă chemare la acţiune!

Pe 27 martie 2010, între orele 20:30 – 21:30, oameni, companii şi comunităţi din întreaga lume vor stinge luminile timp de o oră, transmiţând astfel un mesaj global despre nevoia de a fi responsabili şi de a ne implica în construirea unui viitor sustenabil.

Earth Hour 2010 va fi, totodată, o celebrare a acelui lucru de care depindem cu toţii – Planeta noastră.

Actualizare dupa Earth Hour:

Am petrecut Earth Hour facand o baie aromata, cu spuma la lumina lumanarilor…foarte relaxanta 🙂 apoi am privit stelele din feliutza de cer vizibila de la geamul meu, am ascultat linistea, am meditat, iar restul serii a fost intr-o ” alta lumina” 🙂

Observer

March 22, 2010 at 9:20 AM | Posted in Uncategorized | 5 Comments

Are un zambet care alina cele mai intunecate ganduri. Ochii atat de frumosi incat ma scufund in ei ca in mare. Vocea… vocea e clara,  interesanta, distincta, melodioasa si puternica. Buzele ca doua felii de capsune putin coapte. Sufletul sau pare mare, misterios si complex ca un cer de vara instelat.

🙂 Si este vorba despre o persoana careia nu-i trece prin gand ca a ramas in gandul meu si ca aceasta este observatia mea asupra sa, iar altcineva va crede ca este persoana care a inspirat aceste randuri, dar nu este asa 🙂

Bhagavad Gita

March 22, 2010 at 2:15 AM | Posted in Uncategorized | Leave a comment

Bhagavad Gita (în limba sanscrită: भगवद्‌गीताBhagavad Gītā, “Cântarea lui Dumnezeu” sau “Cântecul divin“) este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata.

http://www.bhagavad-gita.us/
Bhagavad Gita – simplificata

Akiane

March 22, 2010 at 12:32 AM | Posted in Uncategorized | Leave a comment

Explore. It’s wonderful 🙂

http://www.artakiane.com/home.html

A special day

March 21, 2010 at 10:24 AM | Posted in Uncategorized | 2 Comments

Besides Vernal Equinox this day records some important events for me.:-) It’s the day that converges events with very special people in my life. It’s the birthday of my wonderful friend A.A. and also of a person who accompanied me in a certain time in life. Today I also accomplished a spiritual commitment with the one who accompanied me trough life for a period af time.  I wish you all love, peace, light and happiness.

Everybody’s Irish on Saint Patrick’s Day!

March 17, 2010 at 8:39 AM | Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ziua naţională a Irlandei de pe 17 Martie se sărbătoreşte anual în întreaga lume. De la ei vin povestile cu comori îngropate la capătul curcubeului şi păzite de Leprechauns

Tot de la ei se pare că a pornit ideea trifoiului norocos.

Tea

March 16, 2010 at 9:42 AM | Posted in Uncategorized | 4 Comments

Te invit la o ceaşcă de ceai 🙂

În copilarie când mergeam în vizite eram indignată pentru că se oferea cafea şi când ceream apă mi se aducea suc. O “certam” mereu pe mama ca atunci când are o vizită să ofere şi alternative la cafea, iar când uita, ofeream cu generozitate ceai din ceşcuţele mele de jucărie. Nici acum nu beau cafea decât în forme combinate care cu greu mai pot fi numite cafea . In schimb m-am indragostit de ceai. Ceai din planta de ceai sau infuzie de plante .

Ceaiul a fost înainte de toate un medicament. Planta ceaiului (Camelia sinensis) se pare că este originară din munţii din sudul Asiei, de unde a fost adusă în China. În timpul dinastiei Tang (616 – 907) ceaiul era băut mai ales pentru gustul său şi era aşa de important încât a devenit subiectul unei cărţi în trei volume numită Chá jīng, Cartea sacră a ceaiului, scrisă de Lu Yu, (733 – 804), poet chinez. În acea perioadă frunzele de ceai se presau şi se uscau în formă de calupuri solide. Pentru preparare se foloseau diverse arome, spre exemplu ghimbir şi sare.

În timpul dinastiei Song (1127 – 1280), frunzele verzi ale ceaiului erau uscate şi apoi transformate în pulbere (praf). Acest ceai verde sub formă de pulbere era folosit, în principal, pentru ceremoniile din temple, dar era apreciat pentru gustul său şi de către laici. Ceaiul a fost folosit în curţile aristocratice şi în ceremoniile budiste atât sub formă de băutură cât si în mâncare începând cu secolul al XII-lea.

Ceremonia ceaiului sfârşitul secolului al XIX-lea

Numele de chanoyu este cunoscut ca având semnificaţia de „ceremonia japoneză a ceaiului”, deşi tradus exact înseamnă, de fapt, apă fierbinte pentru ceai.

În cultura japoneză, orice formă de artă este descrisă ca o „cale” spirituală. În acest sens întâlnim „calea florilor” (ikebana), „calea caligrafiei” (shodo), „calea poeziei” (haiku), „calea sabiei” (kendo) etc. Corespondentul pentru chanoyu este chado („calea ceaiului”), aceasta reprezentând calea spirituală a ceremoniei ceaiului.

Ceremonia ceaiului a jucat un rol important în viaţa culturală şi artistică a Japoniei timp de mai bine de 400 de ani. Această artă este mai mult decât o ceremonie a ceaiului, este un mod de disciplinare a sufletului omenesc. Esenţa ceremonialului este de natură spirituală şi presupune o anumită stare sufletească din partea participanţilor. Cei ce se adună să ia parte la ceremonial trebuie să lase afară toate necazurile şi grijile vieţii cotidiene înainte de a intra în chashitsu pentru a petrece clipe de linişte într-o atmosferă calmă.

Ceremonia ceaiului reprezintă prepararea şi servirea ceaiului verde sub formă de pudră în prezenţa oaspeţilor, conform unui ritual specific. O ceremonie completă include kaiseki (懐石) sau chakaiseki (茶懐石), (servirea unui aperitiv) şi servirea de două ori a ceaiului (koicha şi usucha). Aceasta durează aproximativ patru ore, timp în care gazda face tot ce-i stă în putinţă pentru a crea oaspeţilor un confort estetic, intelectual şi psihic deosebit. Pentru aceasta, gazda poate petrece perioade foarte îndelungate nu numai însuşindu-şi procedurile de servire a ceaiului în faţa oaspeţilor, dar şi învăţând să aprecieze arta, meşteşugurile, poezia, caligrafia, aranjamentele florale, îngrijirea grădinilor, în acelaşi timp dobândind graţie şi sensibilitate pentru nevoile celorlalţi.

China a fost patria ceremoniei ceaiului iar Japonia a perfecţionat-o şi i-a conferit sobrietatea şi rafinamentul unei arte adevărate. Chanoyu a apărut şi s-a dezvoltat într-o strânsă legătură cu ikebana, nelipsind de la ceremonia ceaiului aranjamentul floral. Există însă mari diferenţe între ceremonia japoneză şi cea chineză.

Esenţa ceremoniei ceaiului este armonia. Fiecare mişcare şi fiecare componentă a acestui ceremonial sunt studiate pentru a crea imaginea serenităţii absolute. Această tradiţie a fost începută de călugării budişti acum 700 de ani. 200 de ani mai târziu, Sen no Rikyu a transformat simpla ceremonie concepută de călugări într-un adevărat ritual.

Ceremonia ceaiului nu este o simplă pierdere de vreme pentru a conversa, ci reprezintă un mod rafinat de relaxare. Exprimă mai degrabă o filosofie de viaţă. Oaspeţii ce participă la ceremonie trebuie să găsească în aceasta o oază de pace şi linişte sufletească, departe de răul din lume, unde mintea se poate deschide spre meditaţie. Ceremonia ceaiului e un moment, între numeroasele momente ale zilei, moment în care trebuie să căutam de a fi conştienţi de tot ceea ce facem, de orice mică acţiune, de cum acţionăm şi de tot ceea ce ne înconjoară fără a ne lăsa dominaţi de acestea, dar acţionând în deplină armonie cu ambientul în care ne găsim. Este necesar să facem un singur lucru o singură dată. Orice mic efort al minţii noastre trebuie să se concentreze spre singura acţiune a momentului şi spre nimic altceva.

Un mod de a învăţa să respectăm acestea sunt principiile fundamentale ale ceremoniei expuse de maestrul Sen no Rikyu (1522-1591), în patru cuvinte simple: 和敬清寂

  • Armonie (wa 和)
  • Respect (kei 敬)
  • Puritate (sei 精)
  • Linişte, seninătate (jaku 寂)

Armonia trebuie să fie creată între persoane, între obiecte, între persoane şi obiecte. Ordinea şi dispoziţia obiectelor într-un anumit fel creează armonia: ochiul şi implicit mintea primesc o senzaţie liniştitoare de ordine. Fundamentală pentru crearea armoniei este liniştea, ca practică a meditaţiei. Liniştea ajută la concentrarea atenţiei spre ceea ce se întâmplă.

Respectul are o deosebită importanţă: respectul faţă de o regulă, respectul faţă de instrumentele ceremoniei, respectul faţă de celelalte persoane şi respectul faţă de sine.

Puritatea se referă atât la puritatea interioară cât şi la curăţenia lucrurilor ce ne înconjoară, puritate raportată la starea corporală şi spirituală.

Toate aceste trei principii, dacă sunt respectate, duc implicit la Linişte şi seninătate.

Ceaiul fiind de mare importanţă pentru civilizaţiile asiatice, s-au născut legende despre descoperirea sa.

O legenda populară chineza spune că impăratul Shennong a descoperit ceaiul în timp ce bea dintr-un bol cu apă fierbinte la umbra unui copac, în anul 2737 î.Hr. Câteva frunze se scuturară în bolul impăratului, făcând culoarea apei să se schimbe. Curios din fire, Shennong luă o sorbitură si fu plăcut surprins de aroma şi de proprietăţile revigorante ale băuturii.

Altă legendă, din vremea dinastiei Tang, atribuie răspândirea ceaiului lui Bodhidharma, fondatorul scolii budiste Zen. Acesta, după ce meditase în faţa unui zid timp de nouă ani, s-a intâmplat să adoarmă. Dispreţuindu-se pentru slăbiciunea sa, işi tăie pleoapele şi acestea căzură pe pământ unde prinseră rădăcini, din ele crescând tufe de ceai.

Dovezi materiale ale întrebuinţării plantei sunt recipientele cu ceai descoperite în morminte datând de pe timpul dinastiei Han (206-220), iar prima atestare documentară aparţine unui funcţionar chinez despre care se ştie că a murit în anul 273; despre planta de ceai se poate să fi pomenit şi Confucius în scrierile sale cu 600 de ani înainte, însa atestarea este nesigură. Cert este ca în timpul dinastiei Tang (618-907) băutul ceaiului devenise popular datorită gustului sau şi a calităţilor sale medicinale. Ceainăriile atrăgeau artiştii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului).

Cam in aceeaşi perioada (648-749), ceaiul a fost introdus şi în Japonia de către un calugar budist, Gyoki; el a plantat arbuştii în 49 de grădini ale templelor; în secolul al XIII-lea un preot Zen a creat Ceremonia ceaiuluiCha-no-yu).

Pe la sfârşitul secolului al XVI-lea apar menţiuni rare despre acest obicei şi la europeni, autorii acestora fiind negustorii şi misionarii portughezi care trăiseră în părţile acelea răsăritene. Dar nu portughezii au fost cei care au făcut primele importuri de ceai în Europa, ci olandezii. Prima ladă cu ceai care-a fost înregistrată într-un port european a ajuns la Amsterdam în 1606 şi pe parcursul secolului a câştigat în popularitate. Ceaiul a devenit o băutură la modă printre olandezii bogaţi şi din Olandalusitană Ecaterina de Braganza in urma căsătoriei cu viitorul rege Carol al II-lea al Angliei. Britanicii au preluat cu entuziasm obiceiul, fiind şi în prezent unii dintre cei mai mari consumatori de ceai. s-a răspândit şi în alte ţari din vestul Europei. La curtea engleză, obiceiul de a bea ceai a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea de către prinţesa

Ce fel de ceai doreşti?

Ceaiul alb

Mugurii şi frunzele foarte tinere, acoperite cu puf alb, trec prin două etape: tratarea termică pentru oprirea fermentării şi deshidratarea. Frunzele nu sunt lăsate să se veştejească, nu sunt rulate şi nici lăsate la oxidat, păstrându-se cât mai multe dintre caracteristicile iniţiale. Pentru că este produs în cantităţi mici, preţul său este mare.

Infuzat, ceaiul alb dă un lichid limpede şi de culoare foarte deschisă, cu savoare delicată.

Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit tradiţiei, în provincia chineza Fujian, frunzele provenind din soiul Da Bai (Marele Alb).

Dintre varietăţile de ceai alb, mai cunoscute sunt:

  • Bai Hao Yin Zhen (Ace de argint): obţinut numai din mugurii nedeschişi, cărnoşi, fără defecte, acoperiţi cu perişori albi; mugurii sunt culeşi primăvara, pe timp uscat. Aceasta este cea mai scumpă varietate de ceai alb şi este produs aproape in exclusivitate în provincia Fujian din soiul Da Bai.
  • Bai Mu Dan/ Pai Mu Tan (Bujorul alb): ceai de calitate foarte bună, considerat a fi al doilea tip de ceai pe scara valorică dupa Yin Zhen; sunt culeşi nu doar mugurii ci şi primele doua frunzuliţe acoperite cu puf argintiu; la fel ca şi Yin Zhen, este cules primăvara, niciodata pe timp ploios şi numai dupa ce roua s-a evaporat complet de pe plante.
  • Gong Mei (Sprâncenele onoarei): ceai alb de gradul trei, provenit mai ales din culturile soiului Xiao Bai.
  • Shou Mei (Sprancenele vietii lungi si nobile): cules in urma ceaiurilor Yin Zhen şi Bai Mu Dan; pentru că este recoltat mai târziu, compoziţia sa constă din frunzuliele tinere şi mugurii rămaşi de pe urma recoltărilor anterioare. Gustul său este fructat, asemănător ceaiurilor oolong.
  • Ceylon White (Ceai alb de Ceylon): ceai apreciat, produs în Sri Lanka; cultivat la altitudini situate între 2200 şi 2500 m, cules manual şi uscat la soare. În urma infuzării rezultă un lichid auriu cu gust delicat, având note de miere şi pin.
  • Darjeeling White (Ceai alb de Darjeeling): cultivat la 2000 m altitudine, ceaiul este recoltat şi rulat manual, apoi uscat la soare. Culoarea sa este auriu pal, iar gustul suav şi uşor dulce.

Ceaiul verde

Frunzele sunt culese, lăsate la veştejit, apoi sunt tratate uscat (în tigăi, dupa metoda chinezească) sau la abur fierbinte la maxim 2 zile după cules pentru împiedicarea oxidării. Frunzele pot fi modelate în formă de perle, de spirale sau lăsat în stare liberă.

  • Longjing (Fântâna Dragonului): varietate superioară de ceai; este cules şi rulat manual, apoi prăjit uscat în tigaie. Este unul dintre cele mai falsificate ceaiuri.
  • Gunpowder (Praf de puşca): cunoscut şi sub numele zhuchá. Frunzele sunt rulate sub formă de granule, asemănătoare cu cele de praf de puşcă.
  • Bi Luo Chun (Melcul verde de primăvară): ceai foarte apreciat, asemănător ceaiului alb, cu gust floral-fructat.
  • Chun Mee (Sprâncene preţioase): ceai mai acid şi mai puţin dulce decât varietăţile obişnuite.
  • Hou Kui (Paşnicul suveran al maimutelor): deosebit prin aspectul său, două frunze drepte flancând un mugure mare cu peri argintii.

Ceaiuri japoneze (ocha):

  • Gyokuro (Picătura de rouă): cel mai preţios ceai japonez. Cu cel puţin două săptămâni înainte de recoltare, frunzele sunt acoperite, pentru ca diminuarea luminii solare să dulceaţa ceaiului.
  • Matcha: ceai măcinat sub formă de pulbere fină, folosit în cadrul Ceremoniei ceaiului, dar şi pentru a da gust şi culoare unor feluri de mâncare.
  • Sencha: ceai japonez nefărâmiţat, cu gust ierbos provenit din prima şi a doua recoltă.
  • Bancha: ceai provenit din a treia şi a patra recoltă; are o aroma puternică de fâneţe.
  • Kukicha: ceai obţinut din rămurele şi codiţe de ceai. Gustul său aminteşte de cel de nuci şi de rooibos.
  • Tamaryokucha : ceai verde cu aromă de fructe de pădure, migdale, citrice şi ierburi.

Ceaiuri aromatizate:

  • Jasmine: ceai verde impregnat cu parfum de iasomie; procedeul este originar din nordul Chinei şi constă în aşezarea alternativă a straturilor de ceai şi flori, urmata de o a doua uscare a ceaiului dupa impreganare şî îndepărtarea florilor.
  • Osmathus: ceai obţinut printr-o metodă similară cu cea de obţinere a ceaiului Jasmine.
  • Ceai vietnamez cu lotus: florile de lotus Nelumbo nucifera sunt împănate cu frunze de ceai verde; ceaiul este lăsat astfel peste noapte pentru ca parfumul florii să intre în frunzele de ceai. Un alt procedeu este coacerea ceaiului împreună cu staminele de lotus.

Ceaiul oolong

Dupa ce frunzele sunt culese, lasate la stafidit si rulate, timp de 2-3 zile (sau mai mult) sunt intinse pentru oxidare. Ceaiul oolong (sau wulong) este un tip intermediar intre ceaiul verde si cel negru, apropiindu-se ca proprietati mai mult de unul sau de celalalt in functie de perioada cat a stat la oxidat.

Lichidul obţinut poate de la verde deschis până la auriu închis, iar aroma sa poate fi ierboasă, florală sau fructată, lăsând în gură un gust dulceag.

Varietăţi de ceai oolong:

  • Da Hong Pao (Marea robă roşie) : ceai chinezesc foarte preţuit; gustul său diferă în funcţie de condiţiile din locurile de cultivare şi de prelucrarea ulterioară.
  • Shu Xian (Zâna apei): este un ceai oolong oxidat destul de puternic, de culoare închisă şi cu gust puternic de miere.
  • Tie Guan Yin (Zeiţa de fier a milei)
  • Pouchong/ Baozhong: foarte puţin oxidat, considerat câteodată drept un ceai verde; gustul său este floral, iar cele mai bune ceaiuri din această varietate au o aromă suavă de pepene galben.
  • Dong Ding: ceai de provenienţa taiwaneză, floral cu note de miere şi de cantalup.
  • Formosa Oolong: ceai din Taiwan (denumirea sa provenind de la numele dat de portughezi Taiwanului: Isla Formosa – Insula Frumoasa); are gust de fructe şi se serveşte fără adaosuri.

Ceaiul negru

Frunzele sunt lăsate să se oxideze complet, procesul durând între 2 săptămânani şi o lună, după ce au fost parcurse etapele de veştejire şi rulare. Apoi, intervine procesul de stopare a oxidării, de eliminare a umezelii şi sortarea frunzelor în funcţie de gradul de fărâmiţare. Ceaiul negru işi păstrează aroma mai bine şi timp mai îndelungat decât ceaiul verde. Infuzia are culoare roşiatică cu gust mai intens decât al ceaiurilor mai puţin oxidate, putând avea arome de migdale, flori sălbatice, fructe, malţ.

  • Lapsang Souchong: originar din provincia Fujian; este un ceai negru afumat (uscat in fumul unor ace de pin arzand); aroma sa este puternica, asemanatoare mirosului unui foc de tabara.
  • Keemun: ceai de culoare rosie-portocalie, cu aroma echilibrata de fructe si note de pin si flori; este un componet de baza al cunoscutului amestec English Breakfast.
  • Dian Hong: ceai din provincia Yunnan, avand o proportie destul de mare de muguri aurii; cele mai fine ceaiuri din aceasta varietate dau un lichid oranj-auriu, dulceag si cu gust catifelat, deloc astringent; varietatile mai ieftine produc un lichid de culoare mai inchisa care pot fi foarte amare.

Ceaiul pu-erh

Frunzele culese manual din copaci de ceai bătrâni şi sunt sortate, îndepărtându-se frunzele rupte, veştede sau oxidate; sunt întinse în încăperi bine ventilate pentru a se ofili un pic înaintea următoarei etape: stoparea oxidarii prin prăjirea în tăvi.

Majoritatea ceaiurilor comercializate în vest sunt amestecuri. Amestecurile pot fi făcute cu ceaiuri din aceeasi regiune (cum este ceaiul de Assam) sau cu ceaiuri din regiuni diferite. Scopul este obţinerea unui gust mai bun, a unui preţ mai bun sau din ambele motive, căci varietatea mai scumpă şi cu aromă mai bună poate acoperi calitatea inferioară a varietăţilor ieftine. Prin amestecare se poate asigura conservarea aromei specifice unui sortiment, indiferent de variaţia recoltelor de ceaiuri pure folosite. Multe ceaiuri din comerţ conţin diverse adaosuri sau sunt procesate folosind tehnici speciale. Ceaiul are o susceptibiliate mare la felurite arome, fapt ce constituie atât un dezavantaj (necesitând condiţii deosebite de procesare, transport şi depozitare) cât şi un avantaj, permiţând realizarea unui număr foarte mare de reţete. Aromarea se face folosind flori, uleiuri volatile naturale sau arome artificiale.

Enjoy 🙂

Next Page »

Blog at WordPress.com.
Entries and comments feeds.