Still winter

January 28, 2010 at 4:55 AM | Posted in Uncategorized | 4 Comments

E încă zăpadă şi e frig. Observ că unora li s-a răcit sufletul atât de tare încat pare fragil şi o singură atingere l-ar putea răni. Zic ar putea pentru că aceasta este o situaţie pur teoretică,  drumul până la el fiind pavat cu diferite straturi de protecţie. La unii e doar rece, la altii e de gheaţă, mai sunt şi suflete acoperite cu o crustă de gheaţă, doar pentru a păstra căldura dinăuntru…  Astept  primăvara în suflete şi puţină conştienţă, responsabilitate şi iubire. Oare câţi oameni cu sufletul rănit au avut grijă sa nu îi faca şi pe alţii sa simtă ce au simţit ei? Dar oare câţi au făcut asta şi altora?Pare un cerc vicios în care suntem cuprinşi. Am înţeles ca avem puterea de a ne opri şi de a ne trăi viaţa fără să îi călcăm pe alţii în picioare pentru a fi fericiţi. Până şi aici e discutabil. Cât de fericit poţi fi clădindu-ţi fericirea pe nefericirea altuia sau a altora? Ceva gen “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, dar sunt atât de mulţi care fac lucruri pe care nu le-ar putea suporta daca li s-ar întămpla lor… Cât de diferite ar fi lucrurile dacă nu am avea nevoie să cunoaştem numele, ocupaţia sau povestea cuiva înainte de a reacţiona şi dacă ne-am comporta cu fiecare om ca şi cum ne-ar fi o persoană cunoscută şi dragă. Cu siguranţă am ierta mai uşor şi nu am mai fi atât de răi. Şi mai este un aspect diferit. Cum ar fi daca ne-am respecta, aprecia şi iubi necondiţionat iubitul-iubita(soţul-soţia), bunicii, părinţii, copiii, prientenii, etc… Cu siguranţă cercul creat ar fi mult mai frumos decât cel în care ne aflam acum. Ce zici? Eşti alături de mine? Poate nu vom reuşi să schimbăm sensul, dar măcar vom încerca. Stiu că vom greşi şi nu va fi uşor, iar cea mai grea luptă va fi cu noi înşine, dar tot vreau sa încerc. Cu o floare nu se face primăvară, dar e atât de deosebită în decorul iernii. Aş vrea să văd buchete de flori zâmbind 🙂

Advertisements

Like a child

January 20, 2010 at 4:13 AM | Posted in Uncategorized | 2 Comments

În prima epistolă a lui Pavel scria asa  ” Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.”

Se pare că uităm cum era sa descoperim uimiţi lucruri minunate în fiecare zi, să evoluăm, să ne jucăm ore în şir … Astăzi am petrecut un timp alături de un grup de copii la grădiniţă. I-am observat comunicând intr-un mod pe care  nu l-am descifrat, deşi era clar că ei se întelegeau foarte bine. La un moment dat, Elena se ridică de pe scăunel, merge la o alta fetiţă, îi oferă o cariocă şi in drumul înapoi ii dă un pupic pe obraz lui Roberto care incepe sa râdă. Ei toţi se priveau şi ştiau despre ce este vorba, mai putin eu se pare… m-au lămurit mai târziu că ei se iubesc şi se vor căsători. Dar nu acum. Asta m-a mai linistit 🙂 Alex trăgea cu “sete” din şnurul hanoracului şi când a observat că îl privesc nelămurită imi spune foarte serios ” sunt tuc si mă beau” …aha… asta lămurea totul 🙂 Da, copiii spun o mulţime de lucruri trăsnite, iar lumea întreagă se reduce la lumea cunoscută.

Pentru că se terminase perioada de activităţi, le-am citit o poveste. Nici un personaj fantastic nu părea prea fantastic, iar unele cuvinte necunoscute li se păreau amuzante. Erau foarte atenţi când am auzit prima întrebare. Am raspuns, apoi o mulţime de întrebări au început să apară urmate, bineînţeles de ” de ce ? ” .Inutil încercam să spun de ce pentru ca următorul ” de ce? ” se referea la răspunsul precedent… şi tot asa. Mi-am dat seama cât de tragic este când toate aceste întrebări sunt tratate cu indiferenţă şi enervare.

E bine să nu ne oprim din a pune întrebări şi a căuta răspunsuri. Îmi plac mult copiii care pun intrebări, pentru că asta denotă inteligenţă şi îmi plac de asemenea părinţii care îşi încurajează copiii să pună întrebări oferindu-le timp şi răbdare pentru a le hrăni curiozitatea.

Fiecare clipa e un nou inceput

January 15, 2010 at 7:57 AM | Posted in Uncategorized | Leave a comment

Au trecut 15 zile din noul an. S-au dus urările de bine, zilele libere şi magia sărbătorilor.  Nu-i problemă, ne-am obişnuit, că doar aşa se întamplă în fiecare an 🙂

Astăzi, obosită de începerea în forţă a acestui an, in faţa ta cu respect mă înclin. Multumim Eminescu pentru că ti-ai stors sufletul, l-ai pus in călimară şi ai inceput să-ţi scrii gândurile.

PS: La mulţi ani şi ţie, MLO, satelit în postură de luceafăr pentru o vară din viaţa mea 🙂 .

1

2

Blog at WordPress.com.
Entries and comments feeds.