Viata ca o carte

December 11, 2009 at 4:00 PM | Posted in Uncategorized | Leave a comment

Camera asta e plina de praf! Voi face curatenie intr-o zi. Intr-o alta zi.

Era noapte.Am scos o carte citita mai demult…
Am rasfoit-o…
Am inchis-o.Am pus-o la loc…
Si atunci am vazut-o pentru prima oara pe ea.La doar 2 cm distanta.

Stii? Uneori ma pierd in biblioteca printre rafturi si carti. Pe unele le stiu prea bine,pe altele…

Copertile acelea negre,prafuite de indiferenta…

Citesc referintele,cuprinsul…se deschide un nou univers 🙂 Noaptea nu ma lasa sa o las.Nu am lasat-o.
Mi-a aratat stelele 🙂 Mie! Care traiesc cu capul in nori doar ca sa fiu mai aproape de ele.

Capitolul2. Forma si continutul vibreaza in yin si yang.Se face dimineata.
Filele-mi curgeau printre degete ca nisipul din palma. Marea a inundat sufletul.
Dimineata asteptam noaptea ca sa citesc din nou.

Trecusera deja 2 saptamani iar eu nu trecusem nici de jumatate cand atingerea degetelor mele incepea sa strice hartia. Vroiam sa ma opresc, sa nu o distrug, dar vroiam sa citesc mai departe! Intelegi? Cred ca stii; e ca atunci cand vrei o floare. E atat de frumoasa incat vrei sa o ai, dar daca o iei, va muri.

Nu era nici cea mai frumoasa nici cea mai interesanta carte pe care o citeam.Dar imi umplea sufletul de stele.
Atingeam coperta din piele si parca erau petale de trandafir negru.
Stiam tot ce vroiam sa stiu si cu toate astea nu vroiam sa ma opresc. “E o carte deosebita!” mi-am spus. Am inchis-o si am asezat-o din nou pe raft. Uneori, noaptea, ii mangai copertile negre si mi se inunda gandurile.

Dupa multi ani…am recitit aceste randuri si mi-am amintit ca am continuat sa fiu fascinata de acea carte. Am continuat sa citesc, si, pe masura ce citeam, foile deveneau tot mai rezistente si tot ceea ce citeam avea un sens special pentru mine. Era o fila pentru fiecare zi. A fost minunat! Am fost cu adevarat fericita 🙂 pana cand, am intalnit un capitol ce imi crea o stare neplacuta. Am continuat, totusi, avand in vedere lucrurile minunate pe care mi le oferise. Am descoperit. Nu era doar o senzatie, am inceput sa simt o durere de incredibil de puternica si a continuat pana cand ochii nu mai aveau lacrimi, plangea doar sufletul.  Pe ultimul rand era un mesaj special pentru mine-  sa nu inchid cartea, pentru ca daca voi continua, voi fi din nou fericita, dar …deja nu mai conta. Altcineva a citit pe ascuns din acea carte cateva foi, pe sarite si cartea i-a aratat alte povesti,diferite de cele citite de mine. Paginile pline de durere se datorau pierderii inocentei si a magiei. De aceea, i-am daruit cartea. Fulgul  (*) l-am lasat in carte.Pentru mine a fost de ajuns 🙂


Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.
Entries and comments feeds.